In Romania, pana la aparitia vopselelor industriale + inca mult timp dupa aparitia acestora, firele folosite in producerea textilelor traditionale precum catrinte, camasi traditionale, fote, covoare, paturi + alte tesaturi erau vopsite cu culori extrase din plante. Aceste procedee au disparut in mare masura astazi, doar putine satence mai folosesc plante pentru prepararea unor coloranti. Cu timpul acesti coloranti obtinuti din plante au fost inlocuiti cu coloranti chimici procurati din comert.
La inceput culorile folosite erau putine + anume: albul, negrul, negrul spre cafeniu, galbenul frumos (mai pastelat) + rosul intunecat. Mai tarziu apare albastrul, liliachiul, precum + verdele, obtinut prin combinarea galbenului cu albastrul. Aceste culori erau aspre + intunecate.
Mai tarziu femeia ia din natura plante pe care le fierbe, le amesteca, la care adauga substante cu care le fixeaza + da astfel la iveala o mare gama de culori pastelate, pentru vopsirea firelor + a tesaturilor de lana, canepa, matase etc. Retetele de vopsit, in cea mai mare parte, constau din fierturi de plante care se fixau pe fibre prin adaugarea de fixatori de culoare.
Culorile naturale erau obtinute din toate partile plantei: radacina, tulpina, scoarta de copac, muguri, frunze, flori, fructe. Se obtineau nu numai culori, ci + diferite nuante. Numai materialul cules proaspat dadea culori intense la vopsit. Exceptie facea coaja de anin negru (Alnus glutinosa) care trebuia folosita la 1 an dupa recoltare.
Primavara se recoltau scoartele + cojile de pe trunchiuri pentru ca se desprindeau relativ usor. Vara se recoltau fructele, frunzele + florile, fiecare planta avand momentul optim de recoltare, nimic nu era lasat la intamplare. Toamna se recoltau radacinile folosite la vopsit. Asa se obtineau culorile de primavara (din scoarte + coji), culorile de vara (din fructe, frunze, flori + tulpini ierboase – bogate + intense) + culorile de toamna (din radacini – mai pale + mai putin intense).
Tehnici de vopsire + fixatori folositi
- In cazan se punea materia prima, se punea apa fiarta + se lasa peste noapte intr-o camera calda. Compozitia putea fi deja utilizata dupa o noapte.
- O alta metoda era aceea de a fierbe plantele + apoi se puneau fibrele la macerat, dupa care se fierbeau. Timpul de fierbere era variat, in functie de ce culoare voiai sa obtii, de la 15–20 de minute la mai multe ore. De durata de fierbere, in fapt, depindeau culorile + nuantele. Uneori pentru a obtine nuante diferite era necesara refierberea firelor.
Durabilitatea + intensitatea culorii obtinute era determinata de calitatea materialelor folosite, de cantitatea lor, de combinatiile cu alte plante, de timpul de prelucrare (macerare sau fierbere). Cu cat fierbem mai mult timp plantele, cu atat intensitatea culorii creste. Dupa ce obtineam nuanta dorita prin prelungirea fierberii sau adaugarea altor combinatii de plante, era obligatoriu sa fixam culoarea. Fixatorii de culoare cei mai cunoscuti sunt otetul, sarea, sulfatul de fier.
A. Culoarea galbena
- Drobita (Genista tinctoria) – fierberea crengilor cu flori + frunze, amestecata cu piatra acra (Potassium alum), da un galben ca lamaia. Fibrele stateau 12 ore in aceasta solutie, apoi erau clatite in lesie (din cenusa fiarta in apa).
- Galben rosiatic – prin introducerea firelor intai in bors + apoi in esenta de drobita.
- Galben din coaja de mar paduret (Malus sylvestris), fiarta + amestecata cu piatra acra.
- Galben din drobita (Genista tinctoria) combinata cu coaja de mar paduret (Malus sylvestris).
- Muguri de rachita sau salcie (Salix) + piatra acra – galben auriu. Frunze + coaja de rachita de apa (Lythrum salicaria) + piatra acra – galben ca lamaia.
- Ramuri de salcie (Salix) + rachita de apa (Lythrum salicaria) – galben mai inchis.
- Frunze de mesteacan (Betula) culese toamna, uscate + pisate + piatra acra – galben rezistent.
- Scoarta de mesteacan (Betula) fiarta in bors acru – galben inchis.
- Frunze de tutun dospite (Nicotiana tabacum) + piatra acra – galben untdelemn.
- Coaja de arin negru (Alnus glutinosa) – galben caramiziu.
- Laptele–cucului sau alior (Euphorbia) + piatra acra – galben ca ceara sau galben verzui. Alte surse: frunze de agud (Morus nigra), zarzar (Prunus cerasifera), coaja de par (Pyrus communis), frunze de soc (Sambucus nigra), coji de ceapa (Allium cepa), radacini de stevie (Rumex patientia), flori de sunatoare (Hypericum perforatum), frunze de vita de vie (Vitis vinifera), urzica (Urtica dioica), vasc (Viscum album), papadie (Taraxacum officinale), branduse (Crocus).
Genista tinctoria (drobita) – sursa naturala de galben pentru firele textile traditionale.
B. Portocaliu
Firele fierte intai in bors + apoi introduse in colorantul de la punctul 6 (salcie + rachita de apa) + spalate cu lesie dau portocaliu.
C. Culoarea albastra
- Liliacul (Syringa vulgaris) + piatra acra + lesie + usuc + bors – tonuri de albastru.
- Indigo (Indigofera tinctoria) + zer + piatra acra + lesie – albastru frumos.
- Viorele (Scilla bifolia) + piatra acra – albastru deschis.
- Branduse de toamna (Colchicum autumnale) + branduse de primavara (Crocus) + zer, fixate cu otet, sare sau sulfat de fier, precum + frunze de cimbru (Thymus serpyllum), dude negre (Morus nigra), boabe de soc (Sambucus) – albastru intens.
D. Culoarea verde
- Frunze de mesteacan (Betula) + piatra acra sau rachitica (Oxycoccus quadripetalus) + usuc – verde.
- Drobita (Genista tinctoria) + drobusor (Isatis tinctoria) + bors – verde frumos.
- Frunze de nuc (Juglans regia) + coaja de anin (Alnus) + piatra acra – verde masliniu.
- Liliac (Syringa vulgaris) + drobita (Genista tinctoria) + piatra acra + usuc – verde deschis.
- Verde din combinarea plantelor galbene cu plante albastre + stabilizat cu sare, otet sau sulfat de fier.
E. Culoarea rosie
- Frunze + flori de mar paduret (Malus sylvestris) – rosu deschis pana la inchis.
- Scoarta de mar acru (Malus sylvestris) + oregano (Origanum vulgare) – rosu ca sangele. Cu lesie – rosu inchis.
- Oregano (Origanum vulgare) + corn (Cornus mas) + cimbrisor de camp (Thymus serpyllum) – rosu frumos.
- Radacini de roiba (Rubia tinctorum) + bors + piatra acra – rosu intens.
- Coaja de prun (Prunus domestica) + lesie + arin (Alnus) + oregano – rosu variat.
- Macris (Rumex acetosa) + piatra acra – rosu trandafiriu.
- Carmaz (Phytolacca decandra) + cositor + apa tare – rosu aprins.
- Naramzat sau portocala amara (Citrus aurantium) + oregano (Origanum vulgare) + carmaz (Phytolacca decandra) + apa tare + cositor – visiniu deschis sau visina putreda.
Stergar traditional romanesc tesut manual, realizat din fibre vopsite in gospodarii in rosu si negru.
Cu timpul, rosul s-a estompat natural in roz, sporindu-i farmecul antic. Disponibil acum pe GreatBlouses.com.
F. Culoarea neagra
- Arin (Alnus glutinosa) + sulfat de fier, singur sau cu piatra acra + sare – negru.
- Coaja de nuca verde (Juglans regia) + sulfat de fier sau lesie – negru frumos.
- Oregano (Origanum vulgare) + arin (Alnus glutinosa) + lesie + sulfat de fier – negru curat.
- Boz (Sambucus ebulus), soc (Sambucus nigra), zarzar (Prunus cerasifera), stejar (Quercus robur), corn (Cornus mas), gorun (Quercus petraea), catina (Hippophae rhamnoides) – negru variat.
Fota traditionala romaneasca din Muscel, vopsita in negru cu plante + decorata cu broderii din fir metalic.
Disponibila pe GreatBlouses.com.
G. Culoarea cafenie
- Frunze de nuc (Juglans regia) + stevie (Rumex patientia) + piatra acra – cafeniu rezistent.
- Coaja de nuca verde (Juglans regia) + bors + piatra acra – cafeniu frumos.
Aceste culori naturale, obtinute cu rabdare + pricepere din plante, au imbogatit costumul popular romanesc timp de secole. Ele raman o marturie vie a legaturii stranse dintre oameni + natura, pastrand autenticitatea + frumusetea tesaturilor traditionale.
Text prelucrat dupa Ecaterina Tomida -Cusaturile si broderiile costumului popular din Romania